Teodora Iacob este de profesie jurnalist. După ani de zile de relatat subiecte pe mediu, a ales să facă o schimbare profesională și a trecut în tabăra ONG-urilor, dar tot în domeniul mediului, protecției mediului și ecologiei. Așa a înființat Asociația Nature Talks și a lansat o platformă online dedicată informațiilor și proiectelor care au legătură cu poluarea, problematica deșeurilor sau cea a food waste-lui. Am povestit cu Teodora despre ce se întâmplă concret pe această platformă, cui i se adresează și cu ce noutăți vine, apoi, inevitabil, am vorbit și depre problemele din domeniul protecției mediului, și ne-am oprit la subiectul educație ecologică pe care ea o consideră cheia schimbării și a evoluției.
FEPRA: Spune-ne, te rog, cum ți-a venit ideea de a înființa Nature Talks?
Teodora Iacob: Am pornit la drum cu Nature Talks pentru că am vrut să fac mai multe pentru mediul înconjurător. Sunt anumite teme pe care le studiez de ani de zile și am simțit că este nevoie de mai mult. Am sesizat, de asemenea, că există un gol în România atunci când vine vorba de informația legată de mediu, iar trecerea de la jurnalism la ONG a fost oarecum firească, având în vedere că în ultimii ani m-am ocupat de campanii și reportaje pe acest domeniu.
FEPRA: Nature Talks este o platformă dedicată educației ecologice. Cum faci asta, ce se întâmplă mai exact pe plaformă?
Teodora Iacob: Am pornit din start cu gândul că trebuie să fim mai mult decât o platformă care postează comunicate de presă seci, care nu spun mare lucru. Ne-am propus să explicăm pe înțelesul tuturor care sunt principalele fenomene legate de mediu din România, ce putem face ca să le combatem, cum influențează acțiunile noastre starea naturii și așa mai departe. Nu am lăsat deoparte nici exemplele de bune practici, pentru că eu cred că trebuie să învățăm mereu de la țările care au reușit să facă mai multe și mai bune pentru mediu. Pe platformă avem o secțiune de știri, unde postăm în primul rând materiale de autor, adică acele articole pentru care echipa Nature Talks se documentează, caută date, face solicitări la diferite instituții și află diverse lucruri (cum a fost, de exemplu, articolul despre numărul internărilor legate de poluare în ultimii 5 ani, în spitalele din orașele cele mai poluate din România). Preluăm multe informații și din presa străină și, de asemenea, realizăm interviuri cu personaje cheie din domeniu, care, la fel, ne pot expune mai bine situația în care ne aflăm. De curând am început și un vlog, prin care îmi propun să le vorbesc oamenilor despre lucruri simple și să îi fac să își schimbe anumite comportamente: de exemplu, să colecteze selectiv sau să nu mai folosească atât de mult plastic.
FEPRA: În ce fază consideri că se află România, din punct de vedere al educației ecologice? În sarcina cui ar trebui să fie acest segment, în sarcina autorităților sau a organizațiilor non-guvernamentale?
Teodora Iacob: Când vine vorba de educație ecologică, cred că avem multe lucruri de recuperat. Cheia țărilor care au reușit să recicleze eficient și să combată poluarea stă în educație. Să nu uităm că de exemplu în țările nordice, copiii învață din clasa I ce este colectarea selectivă. La noi, din păcate, multe noțiuni de mediu sunt trecute la categoria ”opțional”. Cred că de acest segment ar trebui să se ocupe toată lumea, nu aș da responsabilitatea doar unei entități. Orice schimbare în bine este benefică pentru țara noastră, indiferent din partea cui vine .
FEPRA: Există, din păcate, un interes scăzut din partea mass mediei de a aborda subiecte legate de protecția mediului și mai ales de domeniul deșeurilor. De ce crezi că se întâmplă acest lucru și mai ales cum am putea corecta dezvantajul?
Teodora Iacob: Am să mă refer la televiziuni, deoarece cunosc mai bine situația. Nu știu dacă e vorba de un interes scăzut sau e vorba despre specificul televiziunilor de știri, pentru că în cazul acestora, trebuie să prezinte zilnic informația variată, diferită și foarte concisă. E greu să vorbești în două minute despre deșeuri, de exemplu. Nu e o știre pe care poți să o dai la nesfârșit, mereu trebuie să vii cu ceva nou, fresh. Depinde totul foarte mult și de agenda publică. Să ne amintim că la început de an, când a izbucnit un război între Ministerul Mediului și Primăria Capitalei pe tema poluării, toată presa s-a concentrat pe acest subiect. Cred că e loc de mai mult și că atenția poate fi readusă către mediu prin inițiative inedite.
FEPRA: Ne află, în anul 2020, la 14% țintă națională de țară la reciclarea deșeurilor de ambalaje. Teoretic, la sfârșitul acestui an, conform legislației europene, ar fi trebuit să ajungem la 50%. Ce anume crezi că nu funcționează la acest capitol al managementului deșeurilor de ambalaje, de la sortare, colectare, reciclare, cetățeni, autorități și alte entități implicate în acest proces
Teodora Iacob: Mă întorc la informație și la educație. Eu cred că nu este de ajuns să îi spui unui om că trebuie să recicleze doar pentru că este bine sau este la modă sau pentru că autoritățile europene ne vor amenda.
Trebuie să îi explici ce se întâmplă concret dacă nu colectează selectiv, în câte sute de ani se degradează de exemplu un PET aruncat la întâmplare, cât la sută din poluare este generată de gropile de gunoi, pe scurt, ce impact are gestul lui asupra naturii. La fel este și în cazul procesului de reciclare, care poate nu este explicat îndeajuns. Oamenii trebuie să vadă cum dintr-o sticlă pe care ei o duc la reciclat poate ieși o altă sticlă. Vă spun sincer, nici eu nu reciclam până acum 3 luni. La mine la bloc nu se colectează selectiv și m-am folosit de acest pretext. Nimic mai greșit! Când chiar am vrut să schimb ceva, am găsit soluții. Trebuie doar să vrem să facem ceva și vom reuși.
FEPRA: Cum vezi viitorul sustenabilității și al dezvoltării durabile, în România?
Teodora Iacob: Ca viitorul să sune bine, trebuie un efort din partea tuturor: autorități, operatori economici și cetățeni. Citeam într-un studiu european că ne este atât de greu să luptăm cu poluarea, pentru că tot ce facem și tot ce ne înconjoară produce emisii poluante: de la produsele de curățenie pe care le folosim în casă, mașina cu care ne deplasăm până la materialele în care sunt ambalate produsele pe care le cumpărăm. Cu alte cuvinte, schimbarea trebuie gândită la nivel național și toată lumea trebuie să facă un ”compromis”. Eu am speranța că lucrurile se pot schimba în bine și că la un moment dat, sper nu prea târziu, vom realiza că viața noastră reprezintă mai mult decât o alergătură zilnică și că îi datorăm naturii foarte mult.
Recent Comments