FEPRA: Cum s-a văzut în această perioadă CSR-ul in România?
Alex Dona: Eu sunt Ambasador Hospice Casa Speranței, care este de departe cea mai mare fundație din România. Atât ca bugete, cât și infrastructură și angajați. Avem 3 Spitale și îngrijire paleativă la domiciliu, dar chiar și așa reușim să îndeplinim doar câteva procente din necesarul națiunii. La noi, la Hospice, s-a simțit foarte crunt această perioadă și lipsa bugetelor CSR. S-a întâmplat să rămână descoperite foarte multe alte categorii vulnerabile care aveau nevoie de un altfel de ajutor și care se bazau pe alte ONG-uri.
Companiile au învățat, deja, că bugetul de CSR este al doilea buget de marketing. Adică foarte multe companii își folosesc acest buget pentru a obține și vizibilitate. Este lăudabil că s-au făcut eforturi de susținere a sistemului sanitar, dar poate că nu a fost suficient, din moment ce foarte puțini au reușit să-și îndrepte bugetele de CSR și atenția spre alte categorii de oameni aflate în dificultate.
FEPRA: Ce presuspune sustenabilitatea în domeniul marketingului?
Alex Dona: Cred că suntem martorii celei mai crase lipse de sustenabilitate în marketing, există un heirup colectiv atât din partea freelancerilor cât și a agențiilor de a face multe acțiuni fără a avea rezultate pe termen mediu și lung.
FEPRA: Cum au comunicat autoritățile?
Alex Dona: Suntem o nație obișnuită ca statul să nu ne comunice mare lucru, dar nici noi nu-i penalizăm pentru asta. A cam lipsit comunicarea, mai ales la nivel teritorial, acolo unde comunități întregi de cetățeni au fost prea puțin informați despre ce anume se întâmplă în România, cum sunt ei afectați, cum pot fi susținuți etc.
FEPRA: Mergi pe principiul sustenabilității în business-urile tale?
Alex Dona: Da, întotdeauna încerc să fiu cât mai eco–friendly. De exemplu, noi trebuia anul acesta să lansăm un vin de etichetă. Sticlele comandate din Franța le-am căutat să fie sticle cu cea mai mică amprentă de carbon – a fost, de altfel, și unul dintre criteriile importante ale brief-lui. Dar aici este o capcană, pentru că erau sticle de 300 g care aveau, teoretic, cea mai mică amprentă de carbon, în schimb gradul lor de spargere la transport le făcea a fi mult mai poluante prin necesitatea suplimentării stocului. Încercând să fii prea ecologic, riști să poluezi mai mult. Și asta este o chestie care se întâmplă în multe zone, cum ar fi sectorul energiei verzi regenerabile unde, de fapt, dacă stai să iei în calcul producția elementelor, durata de viață, regimul de exploatare, unele dintre ele ajung să fie mult mai poluante decât chiar energia clasică. Și aici, ca în orice alt domeniu, este multă comunicare și mult PR.
Eu încerc să fiu un om bun care respectă regulile, asta este mantra mea și, de ce nu, este și o valență pe care o poți comunica foarte ușor către un target bun.
FEPRA: Cum vede industria marketingului România curată? Sau o vede?
Alex Dona: Eu cred că România, ca să evolueze în orice altă direcție, trebuie să pună foarte mult accent pe educație. Pentru că speranța este la generațiile viitoare, este la copii. Fiica mea este foarte conștientă despre importanța mediului înconjurător, se implicată și reacționează destul de puternic când vede ceva care este legat de poluare.
FEPRA: Ce campanii bune de informare și conștientizare ai remarcat în piață, cu privire la colectarea selectivă a deșeurilor de ambalaje?
Alex Dona: Jucătorii din industrie nu investesc în campanii și în promovare sau o fac la un nivel destul de subdimensionat. Cu atât de mult digital la îndemână, cu atâția creativi în România, cu atâtea proiecte mișto pe piață, ar trebui să depui mai mult efort pentru a face o chestie nice, cu care să ieși un pic în fața, așa, în industria ta.
Recent Comments